Escapadă internațională de suflet vegan

Locul în care te cheamă sufletul

Să fie sărbătoare!!! Cu câteva zile înainte de a împlini 30 de ani am decis să sărbătoresc altfel decât de obicei, mai ales că aniversarea a coincis în mod întâmplător cu cele 100 de zile de când mănânc doar crudități.

Aproape fiecare dintre noi are un loc în care se simte cel mai aproape de sine. Este locul în care poate am copilărit, am trăit cele mai frumoase clipe sau am avut alături persoane foarte dragi. În cazul meu, acest cuib sufletesc se află în orașul natal. Este locul pe care l-am părăsit acum 21 de ani, timp în care am simțit mereu că am lăsat în urmă o parte din mine.

N-am stat mult pe gânduri, mi-am făcut bagajul și am pornit de una singură spre Chișinău, Republica Moldova, fără să dau de știre nici măcar familiei. Cu siguranță, voi ”plăti” scump pentru procedura egoistă, dar această călătorie se dorea a fi una spirituală, emoționantă și aveam nevoie să mă rup de orice fel de obligații. Promit să îi vizitez pe toți data viitoare.

Enter a caption

Escapada a durat o săptămână, timp în care m-am hrănit cu soiuri alese de struguri, crescute pe meleaguri dragi, cu delicii raw vegane cum nici nu am visat, dar și cu emoții, amintiri și cultură. Odată ajunsă acasă, am străbătut lacom cartierul în care am copilărit, am vizitat parcurile și grădinița în care mă jucam cu mulți ani în urmă. Am cutreierat străzile vizitând muzee și galerii de artă, iar de ziua mea, am sărbătorit la concertul extraordinar de deschidere a celei de-a 37-a stagiuni ale Sălii cu Orgă, alături de talentatul pianist Vladimir Sverdlov-Ashkenazy din Rusia. Foarte impresionată am fost și de actorii, regizorii și scenografii Teatrului Național Mihai Eminescu, dar și de sloganele pro-unire care dăinuiesc pe zidurile orașului.

Sala cu Orgă, Chișinău

În căutarea raw veganilor de pretutindeni

Dornică de schimb de experiență, am luat contact cu comunitatea veganilor și a raw veganilor din zonă, unde am fost primită de oameni senini, prietenoși, dornici să împărtășească informații utile.

Cu Stela Babii Fetescu de la VerdeGO și Rodica Dumbrăveanu de la Alegraw, Amarawia și Gourmand{eye}, m-am cunoscut la Olympic EcoFest 2016. Evenimentul a avut loc pe malul minunatului lac din Parcul Valea Morilor. Acolo am savurat sosuri raw vegane pe bază de morcov și limba mielului, pesto sau ciuperci crude de la VerdeGO. Alături de pâinea crudă, germenii de hrișcă și semințe, deliciile mi-au făcut ziua mai frumoasă dar și bagajul mai greu, pentru că nu m-am putut abține să nu aduc și în Timișoara din bunătățuri. Rodica a fost atât de drăguță în a împărtăși din propriile experiențe încât mi-am dorit să o pun în bagaj și pe ea și pe dulcea sa fetiță Magda, alături de pralinele raw vegane pe care le-a pregătit special pentru mine.

În căutările mele am ajuns și la BIOrganic Raw Cafe, unde mi-am încântat simțurile cu budincă de chia, supă de roșii și un delicios cheesecake cu mac. Toate raw, toate vegane, toate mult prea frumoase pentru a fi mâncate!

Publicul din Republica Moldova este încă în proces de educare legat de alimentația sănătoasă, dar de doi ani se simte o îmbunătățire în acest sens, spun prietenele mele de la VerdeGO, Alegraw și Gourmand{eye}. România, au completat, are o mai mare înclinație în acest sens. Putem să ne mândrim cu asta!

A fi și a simți

Punctul culminant al călătoriei a fost noaptea în care m-am trezit îngrozită la ora două și zece minute pentru că se zguduia patul cu mine. Cutremurul a durat aproximativ 10 secunde, cu o magnitudine de circa 6 grade Richter. De când locuiesc în vestul României, am uitat cum e să se zdruncine clădirea cu tine. În astfel de momente de panică, ți se clarifică forte bine în minte care sunt oamenii lângă care ai dori să fii, de parcă ți s-ar șterge un val de ceață de pe ochi. Au situațiile limită un mod de ne trezi din zona de confort și de a scoate adevărul la lumină.

Chișinău, 2016

Brutalitatea cutremurului a fost direct proporțională cu imaginea din prezent a cartierului în care am copilărit. Acesta, plin de centre comerciale, clădiri de birouri, bănci și prea multe mașini, purta doar urme a ceea ce credeam că voi găsi. În primă fază, am simțit mâhnire și revoltă, de parcă cineva a încercat să-mi șteargă urma. În ultima seară, însă, în timp ce îmi făceam bagajul de întoarcere, am înțeles ceea ce avea să fie revelația regăsirii sinelui, în căutarea căruia pornisem: Locul acela în care mă vedeam copil există și va exista mereu exact așa cum l-am lăsat. El va trăi veșnic în amintirile mele, pentru că face parte din mine. Nu există loc mai bun ca acasă. Dar ACASĂ înseamnă EU, indiferent de zona geografică în care m-aș afla!

Iată-mă, așadar, întoarsă în Timișoara cu inima împlinită și mintea limpede, pregătită să pun în practică multe idei noi. Ce am învățat din această experiență? Am învățat că a călători de unul singur poate fi foarte captivant, revelator și eliberator. Am învățat că uneori avem nevoie să ne facem drum în trecut pentru a putea fi liberi în viitor și am învățat că există peste tot oameni pozitivi, deschiși și cu iubire în privire.

Pe curând, Moldova mea draga!

Chișinău, 2016